Perimarea executarii silite!

Din seria ”CU EXECUTAREA LA CONTROL”

Dosarele de executare vechi pot fi anulate.

Anulare executare silita BRD !

Executare silita anulata  pentru că dosarul de executare silită a fost lăsat în nelucrare mai mult de 6 luni.  Prin Sentința Civilă nr. 10504/2022 , Judecătoria Constanta a admis contestația la executare și a anulat toate actele de executare realizate după intervenirea perimării.

De asemenea a constatat ca a intervenit si prescriptia dreptului de a mai solicita executarea silita.

”La data de 15.12.2021, s-a emis, în cadrul dosarului de executare silită nr.  /2012, aflat pe rolul BEJ Selaru Adrian, Somaţia de plată a sumei de 182.691,33 lei reprezentând credit restant, dobânzi şi comisioane şi 9064,25 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită.

Perimarea este o instituție creată pentru sancționarea lipsei de stăruință a creditorului în executare și are un caracter imperativ, astfel că ea nu poate fi înlăturată.

Conform dispoziţiilor art. 389 alin. 1 vechiul cod .pr.civ., dacă creditorul a lăsat sa treacă 6 luni de la data indeplinirii oricarui act de executare, fară sa fi urmat alte acte de urmarire, executarea se perimă de drept si orice parte interesata poate cere desfiintarea ei. Din analiza art. 389 alin. 1 c.pr.civ. rezultă trei condiţii ce se cer a fi indeplinite cumulativ pentru a interveni perimarea executării silite, respectiv existenţa unei cereri de executare silita, împlinirea termenului de perimare de 6 luni calculat de la data ultimului act de executare si lăsarea executarii silite în nelucrare. Conform art. 371/1 alin. 3 c.pr.civ. executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare, iar art. 373/1 alin. 3 c.pr.civ. instituie ca in temeiul încheierii prin care se admite cererea de incuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare din formele prevăzute de lege, dispoziţiile art.371/1 alin.3 aplicându-se în mod corespunzator, deci doar dosarul de executare în cadrul căruia se realizează mai multe forme de executare trebuie privit în mod unitar, însa fiecare dintre formele de executare silită realizate în cadrul aceluiaşi dosar execuţional trebuie privite distinct.

Reţinând îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 389 alin. 1 vechiul cod .pr.civ., instanţa constată că a intervenit perimarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 7/2012 al BEJ Selaru Adrian. Totodată, în temeiul art. 391 Cod procedură civilă va anula toate actele de executare contestate în prezenta cauză, efectuate ulterior datei de 27 august 2019. În ceea ce priveşte prescripţia dreptului intimatei de a cere executarea silită, având în vedere că în speţă titlul executoriu priveşte un drept personal de creanţă, termenul de prescripţie aplicabil este cel de 3 ani. Cu privire la data de la care începe să curgă acest termen de prescripţie, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, care prevăd: „Prescripţia începe sa curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune sau dreptul de a cere executarea silită.

În obligaţiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum şi în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripţia începe sa curgă de la data naşterii raportului de drept. Dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe sa curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul”. Instanţa reţine faptul că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu rezultă faptul că au fost efectuate plăţi în vederea stingerii debitului. Chiar dacă la dosarul cauzei nu există dovada înscrisului prin care s-a declarat scadenţa anticipată a creditului ce face obiectul contractului contractul de credit nr. 113 din data de 26.02.2008, , conform prevederilor art. 9.1.1 din contractul de credit, neplata la scadenţă a oricăror sume datorate de Împrumutat în baza prezentului contract, reprezintă evenimente de executare care atrag declararea scadenţei anticipate. În acest caz, se urmează procedura prevătută la art. 9.2.1, potrivit cu care Împrumutatul beneficiază de un termen de 3 zile bancare pentru remedierea evenimentului de neexecutare. În lipsă remedierii, banca va declara scadenţa anticipată. Pe cale de consecinţă, având în vedere faptul că nu s-au efectuat plăţi de către debitoarul-fidejusor în anul 2008, se reţine faptul că operează scadenţa anticipată a creditului în cursul anului 2008, acesta fiind momentul de la care curge termenul de prescripţie a creditorului de a cere executarea silită. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită reprezintă un mijloc de stingere a dreptului creditorului de a pune în executare, pe cale silită, titlul său executoriu, care presupune neglijarea exercitării acestui drept timp mai îndelungat. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită începe să curgă de la data naşterii acestui drept şi nu este o continuare a prescripţiei dreptului material la acţiune, ci o prescripţie nouă, de sine stătătoare, ce priveşte în exclusivitate posibilitatea de a cere executarea silită a unui titlu ce obligă la a da, a face sau a nu face, corespunzător obiectului obligaţiei. Prin împlinirea termenului de prescripţie orice titlu executoriu îşi pierde puterea executorie. Calculând termenul de 3 ani pentru prescripţia executării silite, acesta s-a împlinit în cursul anului 2011, cel mai târziu la finele anului calendaristic, până la această dată creditorul putând cere executarea silită.”

Părţi

Şedinţe