Sari la conținut

Dare in plata imobil executat silit II

Dare in plata
Nu uita să dai share

Dare in plata imobil executat silit

Dosar nr.       /288/2022

Operator de date cu caracter personal nr.4087

ROMÂNIA

TRIBUNALUL VÂLCEA – SECȚIA 1 CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR.                 A

Ședința publică din 06 Octombrie 2023 Completul constituit din:

Pe rol fiind judecarea cererii de apel formulate de apelanta-contestatoare EOS Credit Funding BL DAC. cu sediul în Irlanda, oraș Dublin 2, str. Lower Baggot, nr. 1 18, et. l , având adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură în București, b-dul Dimitrie Pompeiu. Conect Business Park. nr. IOA, clădirea C3, et. 7, camera 4, sector 2, în contradictoriu cu intimații                                        , ambii având adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat Lazăr Ioan, împotriva Sentinței civile nr. 4260 din data de 5 octombrie 2022 pronunțate de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.          /288/2022.

Prezența părților și dezbaterile asupra fondului cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.09.2023, încheiere ce constituie parte integrantă din prezenta, când instanța. având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru astăzi, 06.10.2023.

TRIBUNALUL

Deliberând, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4260 din data de 5 octombrie 2022 pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.             /288/2022, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea EOS CREDIT FUNDING BL DAC în contradictoriu cu intimatii                        . A fost obligată contestatoarea să achite intimaților suma de        lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunta această sentintă, instanta de fond a avut în vedere următoarele considerente defapt și de drept:

în data de 05.02.2008, intre Banca Comerciala Romana SA si              , in calitate de împrumutat si garant ipotecar si                     , in calitate de garant ipotecar, s-a încheiat contractul de credit nr.                 , având ca obiect acordarea unui împrumut in cuantum de 45.000,00 EUR.

Datorita dificultăților financiare in anul 2011 a fost demarata executarea silita iar la data de 29.08.2013 a fost vândut la licitație publică imobilul ce reprezenta garanția. După aceasta data intimații nu au mai primit acte de executare, in schimb au primit o propunere de rezolvare a situației ramase in urma contractului de credit din partea reclamantei EOS CREDIT FUNDING BL DAC.

Intimații au avut si au probleme de ordin financiar datorita crizei economice astfel ca nu au mai realizat venturi ca sa poată susține ratele de credit.

Din situațiile financiare eliberate de ANAF începând cu anul 2012 rezulta ca aceștia nu au realizat venituri.

Prin Decizia nr. 623/25.10.2016, Curtea Constituțională a României a decis printre altele că prevederile dispozițiilor alt. 1 1 teza raportat Ia dispozițiile art. 3 teza II, art. 4, art. 7 și art. 8 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referi oare la existența impreviziunii. în privința scopului legii Curtea Constituțională a concluzionat că acesta este definit de reglementarea acelor situați apărute în urma crizei economice din pricina căreia anumite categorii de debitori au intrat în incapacitate de plată fiind astfel în imposibilitatea obiectivă d a-și onora obligațiile financiare asumate prin conventiile de credit.

In același sens, acest argumentat fost prezentat de către legiuitor și în expunerea de motive ce a însoțit actul normativ în discuție, adoptarea sa fiind determinată de ideea de echitate și împărțirea riscurilor contractuale în executarea obligațiilor asumate prin contractele de credit de către consumatori, problema esențială de drept d rezident în concilierea efectelor principiului fundamental de drept civil pac sunt servanda cu cele specifice acestui nou mod de stingere a obligațiilor e plată consacrat prin Legea nr. 7712016. Potrivit acestui principiu, odată încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de valabilitate, contractul trebuie ă lie executat în formă în care a fost negociat și semnat acesta impunându-se părților cu putere de lege, care sunt astfel obligate să execute întocmai și c bună-credință conținutul său. În aceste condiții, singura modalitate prin care efectele contractului pot fi modificate o constituie tot acordul părților ca și expresiei a autonomiei lor de vointă.

În explicitarea efectelor dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 7712016, Curtea Constituțională a făcut trimitere la existe ța în practica judiciară și doctrina creeată sub imperiul Codului civil de la 1864 a posibilității aplicării teoriei impreviziunii în situația în care un eveniment excepțional și exterior voinței părților, ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data încheierii contractului, ar face excesiv de oneroas executarea obligației debitorului. Astfel, sub regimul Codului civil de Ia 1864, teoria impreviziunii își găsea fundamentul în cuprinsul dispozițiilor rt. 970 care stipulau faptul că convențiile trebuie executate cu bună credință…ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa. În acest temei, dispozițiile contractuale are au dat naștere unor obligații excesiv de oneroase în sarcina debitorului, într-un context social-economic ce se circumscrie unei stări excepționale, pot fi adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura în care s-a produs un risc care să poată li circumscris impreviziunii.

În doctrina juridică veche, impreviziunea a fost definită ca fiind prejudiciul pe care îl suferă una dintre părțile cocontractante ca umare a dezechilibrului grav de valoare care intervine între prestațiile și contraprestațiile celeilalte părți, în cursul executării contractului, dezechilibrat, fiind cauzat fie de conjunctura economică, fie de fluctuațiile monetare. Aceasta este analizată de către instanța de judecată ori de câte ori părțile nu au negociat în cuprinsul convențiilor clauze de indexare, de revizuire sau de hardship. Astfel, doctrina a evidențiat două premise esențiale pentru aplicarea impreviziunii: lipsa de culpă a debitorului și lipsa unei cauze de adaptare a contractului.

Prima premisă impune caracterul obiectiv separat de orice culpă a debitorului al schimbării împrejurărilor avut în vedere la încheierea contractului, în timp ce a doua premisă de expresie libertății de voință a părților, în cazul existenței unor clauze de adaptarea contractului nemaifiind vorba de impreviziune ci de chiar voința părților. În ceea ce privește condițiile de aplicare a impreviziunii, prima condiție vizează transformarea unei obligații obișnuite într -una extrem de oneroasă ca efiect al schimbării împrejurărilor de la momentul la care obligație a luat naștere. A doua condiție cere ca momentul schimbării circumstanțelor să fie ulterior momentului încheierii contractului iar cca de a treia condiție impune ca schimbare înnprejurărilor să nu Ii previzibilă la mołncntul contractării. A patra condiție, care, în speță este de a genera cele łnai łnulte discuții, prevede ca riscul determinat de o situație e impreviziune să nu se încadreze în categoria riscurilor pe care debitorul și le-a asumat în mod expres în motnentul contractării sau carc decurg din natura contractului. Este evident pentru orice persoană cu o pregătire nłedie că există un risc valutar pe care trebuie să și-l asume la încheierea unui astfiel de contract în condițiile în care venittłrile sale sunt în altă monedă decât cea a contractului. Ceea ce părțile nu au putut să prevadă și implicit, debitorii nu puteau în mod tv.onabil să își asunłe un astfel de risc a fost apariția crizei economice mondiale care a determinat o valorizare extretnă a euro. care se supraevaluează în momentele de criză. Se constată că, făță de nivelul cursului valutar de la data contractării, în prezent, cursul valutar este mai mare cu peste 60% sau chiar mai mult. Această hipervalorizare a monedei a generat un risc supra adăugat riscului asumat de către consumator, care se dovedit excesiv de greu de suportat pentru acesta. Se poate observa faptul că o creștere de o asemenea anvergură a monedei în raport cu moneda națională nu putea fi în mod rezonabil previzionată de către un consumator mediu potrivit standardului de referință instituit de jurisprudență CJUE.

Se poate observa clar îndeplinirea tuturor condițiilor impreviziunii, riscul cursului valutar in sarcina debitorilor, criza economica, rămânerea fără un venit sustenabil, vânzarea garanției in e.xecutarea silita si nu in ultimul rând continuarea recuperării pentru o suma si mai mare decât cea pentru care a fost începută executarea silita. Reprezintă impreviziune:

  1. pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;
  2. pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.”

De asemenea, prin legea 52/2020 raportat la dispozițiile art. 4 alin (12) se prevede ca situația privind impreviziunea trebuie menținută pe o perioadă de 6 luni anterior notificării.

In primul rând, instanța reține că prin definire impreviziunii legiuitorul a dat eficienta dispozițiilor art. 9 din Codul civil oferind o interpretare legală noțiunii de impreviziune. Astfel. conform art. 9 alin (l) din Codul civil „Cel care a adoptat norma civilă este competent să făcă și interpretarea ei oficială.”, astfel legiuitorul înțelegând să ofere repere clare privind aprecierea intervenłnł Impreviziunii.

c.)Prin Decizia nr. 95/09.08.2017, Curtea Constituțională arată că legea dării în plată se aplică și împrumutaților executați silit, deposedați de bunul imobil adus în garanție și care a fost adjudecat la licitație publică, datoria reziduală a debitorului după valorificarea garanției urmând a fi ștearsă în condițiile legii dării în plată.

Instanța constată admisibilitatea notificării, fiind îndeplinite toate condițiile legii darii in plata, mai exact criteriile pe care trebuie sa le îndeplinească debitorul pentru a se proceda la darea in plata.

Ca urmare a celor mai sus expuse instanța de fond a respins contestația.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză și văzând dispozițiile art 453 Cpc. instanța de fond a obligat contestatoarea să achite intimaților suma de          lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Împotrivn Sentinței civile nr. 4260/2022 n formulat apel contestatoarea EOS CREDIT FUNDING. Solicită schimbarea sentinței atacate si ca urmare a rejudecării, admiterea contestației îtnpotriva notificării de dare in plată si sa se dispună anularea notitieării de dare in plata pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege si punerea de drept a părtilor in situația anterioara in temeiul art. 7 alin. 5 din I egea nr. 77/2016, pentru următoarele motive:

 Debitorii au formulat notificare in baza dispozițiilor Legii nr, 77/2016, prin care ne-au solicitat sa constatam si sa operam in contabilitatea proprie, stingerea datoriilor izvorâte din contractul de credit nr.              si din contractul de ipoteca inchetate cu Banca Comerciala Romana SA.

Prin senttnta civila nr. 426   pronunțata in ședința publica la data de Judecătoria RAMNICU VALCEA in dosarul nr.           /288 2022, prima instanta a respins cererea de chemare in judecata formulata de către subscrisa, reținând ca:

sunt îndeplinite toate condițiile impreviziunii. riscul cursului valutar in sarcina debitorilor, enta economica, ramanerea fara un venit sustenabil, vanznrea garanției in executare silita si nu în ultimul rund, continuarea recuperării pentru o suma si mai mare decât cea pentru care a începută executarea silita,

preciază ca fiind lipsita de legalitate si temeinicie soluția pronunțata de prima instanta- pentru umătoarele motive;

  1. a) cu privire la soluția data cererii de constatare a neindeplinirii condițiilor vizând impreviziunea,respectiv evoluția cursului valutar EUR/RON.
  2. Instanta de judecata a respins cererea de chemare in judecata formulata de către subscrisa, raportandu-si motivarea la teoria impreviziunii, respectiv a respins contestatia impotriva notificării de dare in plata, asociind evoluția cursului valutar RIJR7RON unei situatii absolute de impreviziune.

Apreciază ca prima instanta de judecata nu a realizat aplicarea corecta a legii civile si de procedura civila in timp, motiv pentru care se impune admiterea cererii de apel in sensul solicitat de către subscrisa.

In data de 16.05.2020 a intrat în vigoare Legea nr. 52/2020 pentru modificarea si completarea Legii nr. 77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in sederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicata in Monitorul Oficial nr 386 13.05.2020 (denumita in continuare „Legea nr. 52/2020”). prin care au fost instituite 3 prezumții absolute de impreviziuni- reglementate de:

art. 4 alin. (ľ) lit. a) in temeiul caruia se prezuma absolut existenta cazului de impreviziune daca pe durata executării contractului de timp de 6 luni anterior transmiterii notificării de dare in plata. cursul de schimb valutar aplicabil in Vederea cumpărării monedei creditului, publicat de BNR la data încheierii contractului de credit, înregistrează o creștere de 52,6% fata dc data încheierii contractului de credit:

art. 4 alin. (II) lit. b) in temeiul caruia se prezuma absolut existenta cazului de impreviziune daca pe durata executării contractului de credit, obligația de plata lunura înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorarii ratei de dobanda variabila, timp de 6 luni anterior transmiterii notificării de dare in plata:

-art.8 alin. (5) teza a I I-a in temeiul caruia se prezuma absolut existenta cazului de impreviziune daca debitorul, care formuleaza notiticare de dare in plata, a îăst supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este in continuare exeeutat silit, prin poprire sau alte forme de executare silita, pentru datoria inițiala si pentru accesoriile acesteia. neacoperite prin executarea silita a imobilului ipotecat.

Notificarea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 4 alin. ( l) – {l:) si 8 alin.

(5) din Legea nr. 77/2016.

Potrivit art. 4 alin. ( ľ) lit. a) din legea nr. 77/2016. sc prezuma absolut existenta cazului de impresiziune daca pe durata executării contractului dc credit timp de 6 luni (anterior transnłlterii notiticării de dare in plata), cursul de schimb valutar aplicabil in vederea cumpararii inmoneda creditului, publicat la data incheicrii contractului de credit, inregistreaza o creștere de 52.% de data incheierii contractului de credit.

Potrivit art. 8 alin. (5) leza a II-a din Legea nr. 77/2016 se prezuma absolut existenta cazului de impreviziune daca debitorul, care formuleaza notificare de dare in plata. a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este in continuare executat silit, prin poprire, pentru datoria inițiala si pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silltă a imobilului ipotecat.

In cazul celor reglementate de art. 4 din Legea nr. 77/2016, ca urmare a modificarii acesteia prin Legea nr. 52/2020, in mod nerecomandabil legiuitorul a menționat ca se prezuma impreviziunea cu toate că impreviziunea nu poate fi prezumată pentru că nu este un element de fapt, ci un cumul juridic al mai multor condiții, în realitate, prezumțiile instituite de legiuitor fac dovada eu privire la una dintre condițiile impreviziunii. respectiv aceea a existentei unui eveniment excepțional si exterior care nu putea fi prevăzut in mod rezonabil la data incheierii contractului in privința amplorii si efectelor sale, daca este sa preluam exprimare par.6 al motivării Deciziei nr. 623/2016 a Curții Constitutionale.

 Cu privire la stabilirea, sub aspect temporal, a legii aplicabile prezumțiilor legale, art 26 alin. (l ) CPC prevede ca acestea sunt supuse legii in vigoare la data producerii faptelor juridice care fac obiectul probatiunii.

Astfel, forța probanta a prezumțiilor legale nu este reglementata de legea procesului, determinata prin raportare la momentul introducerii cererii de chemare in judecata, ci de legea care guverneaza raportul juridic dedus judecații, stabilita in funcție dc momentul producerii faptului juridic, adica al izvorului acestui raport juridic.

In ceea ce privește aplicarea retroactiva a prezumțiilor instituite prin Legea nr. 52/2020, invederam instantei ca potrivit art. 15 alin. (2) din Constitutia României, aceasta ar putea ti permisa doar in cazul legii penale sau Contravenționale mai favorabile. Or. in prezenta cauza prezumțiile instituite prin Legea nr. 52/2020 au efecte in raporturile civile dintre părțile convenției de credit, iar aplicarea lor unui contract încheiat in anul 2007. ar incalca principiul neretroactivitatii legii civile.

In acest context, trebuie observat ca prezumțiile reglementate de art. 4 alin. (II ) din Legea nr. 77/2016 opereaza numai in condițiile prevăzute de alin. {l 🙂 al aceluiași articol, respectiv numai daca pragurile valorice prevăzute in cele doua situații se mențin in ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării,

                   Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 26 alin. (l) CPC, pentru ca prezumțiile sa fie aplicabile trebuie ca întreaga perioada de 6 luni sa fie ulterioara intrării in vigoare a Legii nr. 52/2020.

Legea nr. 52/2020 califica prezumțiile de im previziune ca fiind prezumții absolute; iar ca urmare a unei astfel de calificari, in conformitate cu art. 328 alin. (2) CPC, un creditor nu va putea face in niciun caz dovada ca respectiva situatie nu reprezintă impreviziune. ci va putea doar contesta masura in care situația calificata ca prezumție de impreviziune este sau nu incidența in cazul sau.

Pentru a opera impreviziunea, se impune constatarea următoarelor condiții ale impreviziunii, asa cum acestea au fost stabilite in doctrina conturata in baza art. 970 din Codul civil de la 1864 (actualul an. 1271 Noul Cod civil) si Decizia Curtii Constitutionale nr. 623/2016:

  1. intervenirea unei situatii sau circumstanțe externe, independente de voința păârtilor,imprevizibile sau cu efecte imprevizibile, care au schimbat împrejurările in care a fost încheiat contractul;
  2. momentul la care se produce evenimentul imprevizibil trebuie sa se situeze in timp ulterior încheierii contractului si anterior executării integrale a obligației debitorului:
  3. elementul imprevizibil trebuie sa conducă la un dezechilibru contractual constand in onerozitatea excesiva a obligației debitorului:
  4. riscul sa nu se încadreze in categoria riscului contractului ce este asumat de debitor. ci este necesar ca acesta sa fie un risc supra-adaugat, in sensul par. 96-97 din Decizia Curții Constitutionale nr. 623/2016. intervenirea acestui risc trebuind sa depaseasea limitele capacitatii de prevedere a părtilor.

În ceea ce privește evenimentele stabilite de catre instantă ca circumscriindu-se teoriei impreviziunii, apreciază ca in mod eronat si contrar prevederilor legale a concluzionat instanta ca aceste condiții au ľł)St îndeplinite.

                   Reținerea impreviziuiiii presupune îndeplinirea următoarelor condiții:
  • intervenirea unei situatii sau circumstanțe externe, independente de voința părtilor, imprevizibile sau cu efecte imprevizibile, care au schimbat împrejurările in care a fost încheiat contractul:
  • momentul la care se produce evenimentul imprevizibil trebuie sa se situeze in tiłnp ulterior încheierii contractului si anterior executării integrale a obligației debitorului;
  • elementul imprevizibil trebuie sa conducă lu un dezechilibru contractual constand in onerozitatea excesiva a obligației debitorului; riscul sa nu se încadreze in categoria riscului contractului ce este asumat de debitor, fiind necesar ca intervenirea riscului sa depaseasea limitele capacitatii de prevedere a părtilor.
  • diminuarea veniturilor, ca motiv de impreviziune

                  Diminuarea veniturilor apelantilor-intimati, desi poate releva in mod real un context nefavorabil acestora, nu reprezintă un eveniment exterior cu caracter obiectiv care sa nu poata fi prevăzut in mod rezonabil la data încheierii contractului, cu atat mai mult cu cat contractul de credit a fost încheiat pe o perioada foarte lunga de timp, toate părțile contractuale avand in vedere ca pot interveni la un moment dat fluctuatii ale veniturilor. De altfel, in acest scop a fost constituita garanția imobiliara.

Solicită să se retina ca nu orice eveniment imprevizibil care i se intampla părtii constituie o situație de innprcviziune, ci doar acele evenimente survenite cu ocazia exercitării drepturilor si obligațiilor născute in temeiul contractului de credit, fiind necesar, așadar. ca situatia imprevizibila sa aiba legătură cu executarea contractului de credit si nu cu executarea contractului indiv idual de munca..

Așadar. fără dovada intervenirii unui eveniment excepțional, apelantii-intimati nu pot inv oca impreviziunea in temeiul argumentului potrivii caruia executarea in continuare a prestațiilor contractuale ii creeaza o dificultate majora in executare din cauza faptului ca veniturile pe care le obțin nu le permit sa-si onoreze obligațiile de plata. In cauza, se impune a se face dovada onerozitatii excesive a executării prin raportare la evenimentul principal si la dezechilibrul dintre prestatia debitorului si cea a creditorului, intrucat perturbarea stării patrimoniale a debitorului nu poate conduce la eludarea cerinței impreviziunii privind dezechilibrul strict contractual.

Mai mult decât atat, in acest sens s-a pronuntat si Curtea Constituționala prin Decizia nr. 415 din 19 iunie 201 8, pe care o enunță.

Chiar daca in motivarea Deciziei nr. 623/2016. Curtea Constitutionala face referire la posibilitațile de plata ale debitorului, in sensul ea executarea obligației contractuale ar presupune un efort exorbitant si vădit nerezonabil din partea acestuia, acest criteriu se analizeaza cu incidența evenimentului imprevizibil care a determinat aceasta imposibilitate de plata.

  1. evoluția cursului valutar EUR-RON, ca motiv de impreviziune

Solicita instantei sa retina ca nu exista dubiu in ceea ce privește faptul că riscul unei anumite majorari a paritatii dintre moneda naționala si cea a creditului a fost asumata. implicit, la data la care a fost semnat contractul. Debitorii au putut avea in vedere si si-au asumat. implicit, posibilitatea unei variații a cursului valutar, cadrul in care aceasta s-a manifestat, nefiind unul esențial, de natura a imprima obligațiilor la care s-au angajat părțile un caracter excesiv de oneros in executare, fata de situatia de la epoca contractării, astfel incat nu poate fi invocat nici riscul valutar la care se face referire.

Variația cursului de schimb valutar nu este o schimbare excepționala, ci reprezintă o consecința fireasca a mecanismului economiei de piața care functioneaza pe baza cererii si ofertei, avand ca ax central, prețul, care asigura autoreglarea echilibrului pieței. Faptul ca exista probabilitatea ca rata de schimb a valutei sa creasca putea fi dedusa inclusiv din faptul ca urmare a acordarii mai multor împrumuturi in respectiva valuta, cererea pentru aceasta valuta va deveni mult mai mare decât oferta de pe piața, iar aceasta regula este una simpla, elementara a economiei de piața, fiind un fapt notoriu ca in cazul in care exista o cerere mai mare pentru un anumit bun ce se gaseste in cantitati limitate, prețul acelui bun va creste.

                    Riscul valutar inerent este un element al prețului contractului de credit acordat in moneda străină, atat timp cat împrumutatul trebuie sa restituie împrumutul in aceeași moneda. Ca urmare, diferentele intre valorile ratelor lunare generate de aplicarea ratelor de schimb valutar intre moneda creditului si moneda in care împrumutatul isi realizeaza veniturile sunt o parte componenta a prețului contractului, fiind incluse inerent in obiectul contractului.

Debitorii nu isi pot invoca propria lipsa dc diligenta, constând in faptul ca nu au acceptat in mod rezonabil posibilitatea evoluției cursului valutar EUR-RON. considerând tara temei ca acesta s-ar menține de plano” la același nivel cu cei existent la data contractarii împrumutului, pe toata perioada de rambursare stabilita. La momentul contractării unei credit iu valuta trebuie sa existe si un nivel minim de conștientizare in sarcina consumatorului.

Banca nu are o obligație de educare a consumatorului client, iar variația cursului de schimb valutar este o chestiune de notorietate generala.

Ca orice acțiune umană, încheierea unui act juridic este determinata de nevoile materiale si culturale ale autorului sau. Aceste nevoi, reflectate in conștiința persoanei, genereaza motivele acțiunii asupra carora autorul sa reflecteze mai mult ori mai puțin, pentru a selecta dintre ele pe cel determinant in funcție de reprezentarea scopului principal urmărit si a lua apoi hotararea de a încheia actul juridic. Voința juridica presupune ca persoana care actioneaza isi da seama de semnificația si consecințele faptei pe care o savarseste si are intentia de a o îndeplini.

Se poate observa ca intimatii au încheiat contractul într-o perioada in care creditarea in general, a cunoscut o creștere exponențiala in raport cu anii anterior. Alegerea produsului de creditare in moneda EUR, a fost neîndoielnic determinata de dobanda mai mica practicata atat de creditoarea inițiala – BANCA COMERCIALA ROMANA SA. cat si de celelalte societati bancare, de faptul ca ia acel moment cursul de schimb era la un nivel scăzut, precum si de împrejurarea ca numai un asemenea tip de contract ii permitea sa se încadreze in normele de eligibilitate pentru suma pe care a dorit sa o împrumute.

                Variațiile de curs sunt inerente oricărui împrumut acordat in valuta, posibilitatea modificării acestuia fiind cu atat mai mare cu cat perioada de rambursare se întinde pe un interval mai mare de ani. Acest aspect era cunoscut intimaților chiar anterior încheierii contractului. In urma unei verificări sumare a informațiilor puse la dispoziția publicului de catre Banca Naționala a Romaniei, se poate observa ca pe o perioada de 8 ani anterioara încheierii contractului de credit, cursul valutar a crescut de la 2,0071 LEI/EUR – la data de 13.06.2000. la 3.624 LEI/EUR – la data de 05.02.2008 (data încheierii contractului de credit).

Or, aceasta creștere trebuia avută in vedere de către intimati la momentul contractării creditului si nu se poate invoca necunoașterea acesteia, atat timp cat valoarea cursului valutar LEU/EUR reprezintă o informație prezentata zilnic, atat oficial – de către Banca Naționala a Romanici, cat si de mass-media. Apreciază ca anterior încheierii unui contract de credit, consumatorii trebuie sa depună un minim de diligenta, pentru a verifica evoluția monedei pentru care solicita acordarea unui credit. Acest minim de diligenta pe care părțile contractante trebuie sa il depună anterior perfectării contractului intra in buneicredinte la încheierea oricărei convenții.

Dacă raportam creșterea pe perioada de 8 ani anterioara încheierii contractului de credit, la creșterea cursului pentru perioada dintre încheierea acestuia si data formulării notificării de dare in plata, este evident că în cauză nu se poale pune in discuție intervenirea unei cauze imprevizibile, pentru constatarea îndeplinirii condițiilor impreviziunii.

                  De altfel, de principiu, riscul deprecierii monedei naționale in raport cu moneda europeana este acceptat de către debitor odata cu semnarea contractului de credit, dupa cum banca suporta riscul devalorizării valutei, in raport de LEU.

De asemenea, evoluția cursului valutar nu s-a datorat comportamentului băncii, ei modificărilor care au avut loc pe piețele financiare internaționale. Pe de alta parte, obligația intimatei – debitoare de a achita ratele in moneda in care a fost acordat creditul nu are semnificația suportării întregului risc valutar de către aceasta, deoarece riscul valutar se produce atat in cazul devalorizării monedei naționale, cat si in cazul devalorizării monedei in care a fost acordat creditul. In primul caz, riscul valutar este suportat de împrumutat, iar in al doilea caz riscul valutar este suportat de banca, ceea ce inseamna ca nu se poate retine ca prevederile contractului de credit transfera intreg riscul valutar in sarcina consumatorilor. Fluctuatia monetara a cursului de schimb LEU/EUR reprezintă un element obiectiv străin voinței băncii parate si negocierii părtilor. fiind stabilit prin tranzacții efectuate la nivel global. pe piața de tranzacționare a monedelor FORFX. Diminuarea ori aprecierea EURO in

raport cu LEUL, este rezultatul întâlnirii cererii cu oferta, cursul de schimb putând Fi favorabil, dupa caz, băncii imprumutatoare ori clientului împrumutat, iii. criza economica mondiala, ca motiv de impreviziune

In ceea ce privește criza economica invocata, din probele administrate rezulta clar ca nu se poate vorbi in cauza de o scădere a veniturilor, in condițiile in care debitorii au invocat doar aspecte precum diminuarea veniturilor, nedovedind care sunt mijloacele sale financiare de subzistenta si eventual, incapacitatea de munca temporara sau definitiva care i-ar putea afecta capacitatea de a-si îndeplinit obligațiile de plata asumate.

Astfel, având in vedere ca nici in cadrul cererii de apel intimatii nu au inteles sa indice, sa motiveze si sa dovedeasca împrejurările si evenimentele cu caracter excepțional survenite si care au creat o stare de imposibilitate de plata a datoriilor, solicita instantei de judecata sa respingă cererea de apel. cu consecința menținerii sentintei civile apelate, prin intermediul careia s-au constatat ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 77 2016.

             iv                     vânzării in la licitatie publica a imobilului garanție

In ceea ce privește executarea silita, cu titlu prealabil, menționează că aceasta nu reprezintă un eveniment extraordinar, ci aceasta survine ca o consecința normala a neexecutarii obligațiilor contractuale, riscul ivirii sale fiind asumat dc intimat, chiar de la momentul încheierii contractului.

Prin urmare, aceasta situatie nu întrunește condițiile riscului supraadaugat, prevăzut de par. 06 – 91 din Decizia Curții Constitutionale nr 632/2016, deschiderea procedurii de executare silita fiind consecința comportamentului contractual al intimatilor.

              Prin Decizia nr. 731/2019, Curtea Constitutionala a reținut că o astfel de dispoziție legala reprezintă o ingerința a slutului in dreptul de proprietate privată al creditorului, iar limitarea creanței antereferite numai la valoarea hunului ipotecat, pe motiv ca acesta a fost executai silit, aspect caruia i se da eficienta unei situatii de impreviziune, fora ca aceasta sa fie una reala si efectiva, nu releva existenta unui scop legitim al ingerinței, constițuindu-se mai degraba intr-o măsură sociala sau care valorifica o condiție potestativa simpla din partea debitorului. cu consecința privării de proprietate a creditorului asupra unei parii din creanța sa.

Având in vedere considerentele Deciziei nr. 731/2019, expuse anterior, apreciază ca procedura executării silite a imobilului ipotecat al consumatorilor nu poate reprezenta o premisa a impreviziunii. ci doar o eventuala consecința a impreviziunii.

Din perspectiva doctrinei romane, care a clasificat situatiile juridice din punctul de vedere al datei intrării in vigoare a legii noi, se poate reține:

> facta praeterita – faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situatii juridice realizate inainte de intrarea in vigoare a legii noi precum si efectele produse de acea situatie juridica inainte de acest moment.

In ceea ce privește creanțele cesionate, nu ne aflam in prezenta unor contracte de credit in executare, in derulare, ele fiind declarate scadente anticipat cu mult timp inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 52/2020, ci ne aflam in prezenta valorificării drepturilor născute dupa derularea/executarea fireasca a contractului. Așadar, perioada de executare a contractului este dc mult timp apusa, momentul declararii scadentei anticipate marcand, in fapt. imposibilitatea achitarii ratelor dc imprumut, iar aceasta imposibilitate de achitare se poate încadra, dupa caz.. in evenimentul imprevizibil si obiectiv survenit (doar o imposibilitate de plata poate marca ajungerea creditului la scadenta). Având in vedere apariția imposibilității de plată (obiectiv sau nu – care se impunea a fi analizata de către prima instanta) cel puțin de la momentul declararii scadentei anticipate, rezulta ca situatia juridica a intervenit anterior intrării in vigoare a Legii nr, 52/2020, iar efectele sale s-au produs si consumat inainte de intrarea in vigoare a noii legi, motiv pentru care dispozițiile Legii nr.

52/2020 nu pot fi aplicate unor situatii juridice născute, produse si consumate inainte de intrarea sa in vigoare, orice interventie asupra acestora reprezentând o incalcare flagranta a principiul neretroactivitatii legii – cel mult, pot fi aplicate dispozițiile Legii nr. 77/2016 anterior modificării sale; facta pendentia situațiile juridice in curs de constituire, modificare sau stingere la data intrării in vigoare a legii noi – nu ne încadram în aceasta categorie, faptul juridic (evenimentul imprevizibil) nefiind in curs de constituire, modificare sau stingere, el fiind consumat inca de la momentul in care s-au înregistrat întârzieri la plata.

facta tiltura – situatiiie juridice care se vor naște, modifica sau stinge dupa intrarea in vigoare a legii noi – nu este cazul.

Mai mult decât atat, dispozițiile Legii nr. 52/2020 nu sunt aplicabile nici rapofiandu-ne la interpretarea potrivit careia principiul rectroactivitatii legii este o regula de drept care consacra ideea potrivit careia orice lege se aplica numai situatiilor ivite dupa intrarea ei în vigoare, nu si situatiilor anterioare acestei date (cu siguranța ca evenimentul imprevizibil nu a survenit dupa data de 16.05.2020)- tempus regii actum.

               Noua lege nu poate afecta situatiiie juridice/faptele juridice definitiv fomate si nici efectele produse de acestea înainte de intrarea sa in vigoare (faptul juridic este reprezentat de evenimentul imprevizibil, care a intervenit inainte de Legea nr. 52/2020. iar efectul faptului juridic e reprezentat de imposibilitatea de executare, care a intervenit înainte de Legea nr. 52/2020, avand in vedere ca ne aflam in faza de executare silita).

Actele si faptele juridice nu pol genera decât efectele juridice prevăzute de legea in vigoare la momentul apariției lor, fie ca este vorba de efecte produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi. astfel ca legea noua nu poate atribui efecte pe care acestea nu le puteau produce sub imperiul legii sub care s-au format.

De asemenea, principiul legea aplicabila actului juridic este legea in vigoare la data încheierii actului juridic, in ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea .si încetarea. poate ti coroborat cu dispozițiile ari. 107 din Legea nr. 71/2011 care prevede ca dispozițiile art. 12 „l Cod Civil privitoare la impreviziune se aplica doar contractelor încheiate dupa intrarea in vigoare a acestui articol. Printr-o interpretare asemănătoare pe care o putem efectua, dispozițiile legii tir. 52/2020 privitoare la impreviziune (in special im previziunea stabilit cu titlu absolut) se aplica doar situatiilor si faptelor juridice survenite dupa intrarea in vigoare a acestora.

                In ceea ce privește prezumțiile de impreviziune stabilite prin art. 4 alin. II lit, a) si b). sintetizează urmatoarele:

  • prezumțiile absolute sunt acelea care nu pot fi combătute prin niciun mijloc de proba;

  • intr-adevar, Curtea Constitutionala a Romaniei a stabilita prin Decizia nr. 731/2019 ca. daca instanței ii este permis sa creeze prezumții, cu atat mai mult ii este permis legiuitorului;

  • in jurisprudenta s-a retinut si in doctrina s-a stabilit ea prezumțiile legale absolute se divid in doua categorii:

 prezumții absolute care nu pot fi combătute prin niciun alt mijloc de proba prezumții irefragabile;  prezumții absolute care nu pot li combătute decat prin recunoaștere.

  • Desi din interpretarea an. 328 alin. 2 CPC (prezumția legala poale fi inlaturata prin proba contrara, daca legea nu dispune altfel) cu art. 4 alin. 13 legea 52/2020 (prezumțiile prevăzute la art. 4 alin. I au caracter absolut) ar reieși ca partea adversa (creditorul) nu ar avea posibilitatea răsturnării prezumției, raportat la cea de-a doua categorie a prezumțiilor absolute. creditorul s-ar putea prevala de excepția contra-dovezii prin recunoaștere pentru a răsturnă prezumția legala absoluta.

Prezumțiile Legii nr. 52/2020 vin in contradicție cu noțiunea de impreviziune nglementata de Codul Civil si de Decizia CCR nr. 623/2016, in sensul ca reglementarea cu putere absoluta a unor situat ii ea tiind iłnprevizibile (fiind prestabilite de legiuitor). este eontrara noțiunii de imprevizłune – impreviziunea devine previzibila prin reglementarea expresa. Daca nu s-ar putea Cace contra- proba de către creditor prin recunoaștere. s-ar crea un dezechilibru contractual grav. iar debitorii ar ti. practic. încurajați la un comportament abuziv.

Față de argumentele expuse, solicita admiterea apelului formulat, schimbarea sentinței primei instante si admiterea contestației împotriva notificării de dare in plata astfel cum a fost formulata.

Probe: înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

In drept: dispozițiile CPC si ale Legii nr. 77/2016.

In temeiul art. 223 alin. 3 CPC, solicita judecarea cauzei in lipsa.

Intimații                                au formulat Întâmpinare, prin care solicită:

  • Respingerea apelului ca nefondat si menținerea hotararii instantei de fond ca fiind temeinica si legala;
  • Obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecata Motive
  1. Aspecte prealabile In fapt.

La data de 05.02.2008 au încheiat un contract de credit cu ipoteca imobiliara in valoare de 45.000 euro cu o perioada de rambursare de 300 luni. Datorita dificultăților financiare in anul 201 1 a fost demarata executarea silita iar la data de 29.08.2013 a fost vândut la licitatie publica imobilul ce reprezenta garanția.

Dupa aceasta data nu au mai primit acte de executare, in schimb au primit o propunere de rezolvare a situatiei ramase in urma contractului de credit din partea reclamantei EOS CREDIT FUNDING BL DAC.

Se pare ca valoarea reziduala a fost cumparată de aceasta firma si incearca o recuperare a acesteia in condițiile in care au fost executati pentru aceasta datorie inca din 2013.

Precizează ca au avut si au probleme de ordin financiar datorita crizei economice astfel ca nu au mai realizat venturi ca sa poatăsusține ratele de credit.

Au transmis către aceasta firma o notificare prin care au solicitat sa se opereze contabilitatea acesteia stingerea datoriilor avand in vedere executarea silita a imobilului inca din 2013 si a impreviziunii.

                Parata a formulat contestatie împotriva notificării. iar prin sentinta nr.             2022 a fost respinsa contestatia.

  1. Aspecte ce duc la respingerea apelului

I.Prin Decizia nr. 623/25.10.2016. Curtea Constituțională a României a decis printre altele că prevederile dispozițiilor art. 11 teza I, raportat la dispozițiile art. 3 teza II. art. 4. art. 7 și art. 8 sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile.

Astfel, in privința scopului legii Curtea Constituțională a concluzionat că acesta este definit de reglementarea acelor situatii apărute în urma crizei eeonomiee din pricina careia anumite categorii de debitori au intrat în inecapacitnte de plată fiind astfel în imposibilitatea obieetivă de a-și onora obligațiile financiare asumate prin conventiile de credit.

In același sens, acest argumentnt a fost ptrezentat de către legiuitor și în expunerea de motive ce a însoțit actul normativ in discuție, adoptarea ca fiind detertninată de ideea de echitate și impartirea riscurilor contractuale în executarea obligațiilor asumate prin contractele de credit de catre eonsumatori, problema esențială de drept de rezident  in concilierea efectelor principiului fundamental de drept civil pacta sunt servanda cu cele specifice acestui nou mod de stingere a obligațiilor de plată consacrat prin Legea nr. 77/2016. Potrivit acestui principiu, odată încheiat eu respectarea tuturor conditiilor de valabilitate, contractul trebuie să fie executat în forma în care a fost negociat și semnat acesta impunându-se părților cu putere de lege,care sunt astfel obligate să execute intocmai și cu bună-credinta continutul său, în aeeste conditii singura modalitate prin care efectele  contractului pot fi modificate o constituie tot acordul părților, ca și expresie a autonomiei lor de vointa.

În explicarea efectelor dispozițiilor art. 11 din legea 77/2016, Curtea Constituțională a facut trimitere la existența în practica judiciară și doctrina creata sub imperiul Codului civil de la 1864 a posibilității aplicării teoriei impreviziunii în situația care un eveniment excepțional și exterior voinței părților, ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de acestea la data îneheierii contractului, ar face excesiv de oneroasă executarea obligației debitorului. Astfel, sub regimul Codului civil de la 1864, teoria impreviziunii își găsea fundamentul în cuprinsul dispozițiilor art. 970 care stipulau faptul că convențiile trebuie executate cu bună credinta…ele obligă nu numai la ceea ee este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea. obiceiul sau legea dă obligației după natura sa,

În acest temei. dispozițiile contraetuale au dat naștere unor obligații excesiv de oneroase în sarcina debitorului, într-un context social-economie ce se circumscrie unei stări excepționale, pot fi adaptate în mod adecvat la noua realitate în măsura în care s-a produs un risc care să poată fi circumscris impreviziunii.

În doctrina juridică veche, impreviziunea a fost definita ca fiind prejudiciul pe care îl sufera una dintre părțile cocontractante ca urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine între prestatiile și contraprestatiile celeilalte părți, în cursul executării contractului, dezechilibrul fiind cauzat fie de conjunctura econotmică, fie de fluctuațiile monetare. Aceasta este analizata de către instanța de judecată ori de câte ori părțile nu au negociat în cuprinsul convențiilor clauze de indexare, de revizuire sau de hardship. Astfel doctrina a exidentiat două premise esențiale pentru aplicatul impreviziunii: lipsa de culpă a debitorului și lipsa unei cauze de adaptare a contractului.

Prima premisă impune caracterul obiectiv separat de orice culpă a debitorului, al schimbării împrejurărilor avut în vedere la incheierea contractului în timp ce a doua premisă de expresie libertății de voință a părților, în cazul existenței unor clauze de adaptare a contractului nemaifiind vorba de impreviziune ci de chiar voința părților, în ceea ce privește condițiile de aplicare impreviziunii, prima condiție vizează transfomarea unei obligalii obișnuite într-una de oneroasă ea efect al schimbării împrejurărilor de la motnentul la care obligație a luat naștere.

A doua condiție cere ca momentul schimbării circumstanlelor fie ulterior momentului încheierii contractului iar cea de a treia conditie impune ca schimbarea împrejurărilor să nu fi fost previzibila la momentul contractării. A patra condiție, in speță este de natura a genera cele mai multe discutii, prevede ca riscul determinat de o situație de impreviziune sa nu se încadreze în categoria riscurilor pe cure debitorul și le-a asumat în mod expres în momentul contractării sau decurg din natura contractului .

Este evident pentru orice persoană cu o pregătire medie că există un risc valutar pe care trebuie să și-l asume la incheierea unui astfel de contract în condițiile în care veniturile sale sunt în altă monedă decât cea a contractului.

Ceea ce părțile nu au putut să prevadă și, implicit, debitorii nu puteau în mod rezonabil sa își asume un astfel de risc a fost apariția crizei economice mondiale care a determinat o valorizare extremă a euro, care sc supraevaluează în momentele de criză.

Se constată că, față de nivelul cursului valutar de la data contractării, în prezent, cursul valutar este mai mare cu peste 60% sau chiar mai mult. Această hipervalorizare a monedei a generat un risc adăugat riscului asumat de către consumator, care se dovedit excesiv de greu de suportat pentru acesta. Se poate observa faptul că o creștere de o asemenea anvergură a monedei în raport cu moneda națională nu putea fi în mod rezonabil previzionată de către un consumator mediu potrivit standardului de referință instituit de jurisprudență CJUE.

Sc poate observa clar îndeplinirea tuturor condițiilor impreviziunii, riscul cursului valutar in sarcina debitorilor, criza economica, ramanearea fara un venit sustenabil, vanzarea garanției in executarea silita si nu in ultimul rand continuarea recuperării pentru o suma si mai mare decât cea pentru care a fost inceputa executarea silita. 2. Reprezintă impreviziune:

  1. pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare in plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. în vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;
  2. pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabila.
De asemenea, prin legea 52/2020 raportat la dispozițiile art 4 alin (12) se prevede ca situația privind impreviziunea trebuie menținută pe o perioadă de 6 luni anterior notificării.

în primul rând, apreciem că prin definirea impreviziunii legiuitorul a dat eficienta dispozițiilor art. 9 din Codul civil oferind o interpretare legală noțiunii de impreviziune. Astfel. conform art. 9 alin. (l) din Codul civil „Cel care a adoptat norma civilă este competent să facă și interpretarea ei oficială.”. astfel legiuitorul înțelegând să ofere repere clare privind aprecierea intervenirii Impreviziunii.

c.)Prin Decizia nr. 95/09,08.2017, Curtea Constituțională arată că legea dării în plată se aplică și împrumutaților executați silit, deposedați de bunul imobil adus în garanție și care a fost adjudecat la licitație publică, datoria reziduală a debitorului după valorificarea garanției urmând a fi ștearsă în condițiile legii dării în plată.

Instanta de fond analizand toate aceste aspect a considerat ca sunt îndeplinite toate condițiile imprcviziunii:

-riscul valutar doar in sarcina lor -criza economica -lipsa unui venit stabil -vanzarea garanției

-solicitarea unei sume si mai mari decât cea pentru care a inceput executarea silita.

Solicita instanței sa constate admisibilitatea notifiicarii fiind îndeplinite toate condițiile legii darii in plata, mai exact criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca debitorul pentru a se proceda la darea in plata.

Având in vedere cele expuse, solicita:

  • Respingerea apelului ca nefondat si menținerea hotararii instantei de fond ca fiind temeinica si legala;
  • Obligarea contestatoarei la cheltuieli de judecata

In drept art. 205 Cod. Proc. Civila si toata legislația la care au făcut referire. Solicita judecarea cauzei in lipsa conform art. 41 1 Cod. Procedura civila.

In probațiune: Admiterea probei cu înscrisuri -împuternicire avocațiala.

Apelanta contestatoare a formulat răspuns la întâmpinare prin care reiterează susținerile din motivele de apel.

In cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Examinând sentinta apelata, în raport de motivele invocate, de textele legale incidente, având în vedere actele și lucrarile dosarului, tribunalul constata că apelul declarat este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de apel va proceda lu rejudecarea apelului in limitele stabilite, expres sau implicit de catre apelant, precum și eu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Devoluțiunea va opera cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau daeă obiectul litigiului este indivizibil.( art. 477 C.proc.civ.)

Deși apelul este o cale devolutivă de atac, provocând o nouă judecată asupra fondului, el are două limitări reglementate prin dispozițiile art. 477 și art. 478 NCPC.

Articolul 477 C pro.civ. dă valoare normativă regulii tantum devolutum quantum apellatum.

Aceasta semnitieă faptul că instanța de apel va fi ținută să judece în limitele criticilor fonnulate prin motivele de apel, reluând judecata asupra fondului, dar nu asupra tuturor problemelor de fapt și de drept invocate în fața primei instanțe, ci doar cu privire la acelea criticate de apelant.

Limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat presupun ca instanța de apel să se raporteze la criticile apelantului și să nu rejudece cauza dincolo de aceste limite, dar, în același timp, vor trebui evaluate și toate apărările invocate de adversar, deoarece numai în acest de poate spune că ceea ce s-a apelat se rejudecă în fond.

Sub un prim aspect. apelantul intimat a criticat hotărârea instanței cu privire la neîndeplinirea condițiilor impreviziunii.

În fapt, intimații au încheiat la data de 05.02.2008 un contract de credit cu ipotecă imobiliară în valoare de 45.000 euro, înregistrat sub nr.         – fila 10 dosar fond..

Contractul de ipoteca a avut ca obiect — apartament compus din 3 camere de locuit eu dependințe, din                                                             . înscris în cartea funciara  nr.            .

În anul 2011 a fost  începută executarea silită iar la data 19.08.2013 imobilul ipotecat a fost vândut la licitație publică.( file 80-82 dosar apel)

Potrivit art. 8 alin (5) din legea nr. 77/2016 „Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată. a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1 3) se aplică în mod corespunzător.(prezumțiile prevăzute la alin  1indice 1 au caracter absolut. Creditorul care formulează contestație, conform art. 7. are obligația de a dovedi omisiunea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute de la alin. ( I ) lit a)-d).

Astfel, pot solicita stingerea datoriilor în temeiul Legii nr. 77/2017și debitorii care au fost supuși unei executări silite imobiliare finalizate prin adjudecarea imobilului ipotecat , dar executarea silită continuă printr-o altă formă.

Potrivit interpretării gramaticale a art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, legiuitorul a reglementat expres ipoteza în care creditorul a executat silit imobilul ipotecat, iar executarea silită continuă într-o altă formă (chiar imobiliară) asupra debitului rămas neachitat. Interpretarea se impune având în vedere și că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 77/2016, adoptarea acesteia a fbst determinată de ideea de echitate și împărțirea riscurilor contractuale în executarea contractului de credit.

În ceea ce privește existența impreviziunii, art. 8 alin (5) din legea nr. 77/2016 instituie o prezumție cu caracter absolut, în favoarea debitorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat și este în continuare executat.

Cum din probele administrate s-a constat îndeplinirea condițiilor prevăzute al art. 8 alin (5) din legea nr. 77/2016 criticile din apel sunt neîntemeiate, astfel că, în baza art 480 alin I C.proc.civ., va fi respins apelul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII   DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta-contestatoare EOS Credit Funding BL DAC. cu sediul în Irlanda, oraș Dublin 2, str. Lower Baggot, nr. 1 18, et. 1, având adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură în București, b-dul Dimitrie Pompeiu, Conect Business Park, nr. IOA, clădirea C3, et. 7, camera 4, sector 2, în contradictoriu cu intimații,                               ambii având adresa aleasă pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Cabinetului de Avocat Lazăr Ioan, împotriva Sentinței civile nr. 4260 din data de 5 octombrie 2022 pronunțate de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 1209/288/2022, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei, azi.06.10.2023

 


Nu uita să dai share
Hai sa vorbim
1
*** Avocat Lazar Ioan ***
Salut,
Ai nevoie de ajutor?